După aproximativ doi ani de studiu și observații astronomice cu caracter științific (fotometric) asupra Roiului Dublu din constelația Perseu, am detectat și raportat trei stele variabile noi, dintre care două fac parte din componența roiului: Barlad V48 și Barlad V53.
Roiul Dublu din constelația Perseu este format din două roiuri deschise de stele (NGC 869 și NGC 884), vizibile în același câmp de observație prin telescoapele astronomilor amatori. Este cel mai cunoscut și popular obiect de cer profund aflat la o distanță de aproximativ 7.500 de ani-lumină, care poate fi observat chiar și cu ochiul liber din zone întunecate, în special toamna și iarna.
Descoperirea vine după o perioadă lungă de observații astronomice și după aproximativ 70 de versiuni noi ale softului de fotometrie specială, realizat împreună cu bunul meu colaborator Alexandru Dumitriu (membru al Astroclubului „Călin Popovici” din Galați).
Toate stelele au fost detectate mai întâi în cadrele noastre, folosind imagini obținute cu telescopul de astrofotografie și cercetare științifică de la Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Precizez că nu am descoperit stele noi, ci am constatat că stelele analizate sunt variabile. Acestea au primit denumiri suplimentare (pe lângă cele deja existente în cataloage) – Barlad V48, Barlad V49 și Barlad V53, dintre care V48 și V53 fac parte din roi, câte una în fiecare dintre cele două roiuri, așa cum am marcat în imaginea de mai sus.
În continuare voi detalia mai multe informații pentru fiecare stea descoperită:
Toate liniile de dovezi: cinematice, astrometrice, fotometrice și istorice, conduc la concluzia că Barlad V48 este membră a roiului NGC 884. Împărtășește mișcarea și distanța acestuia, se încadrează pe secvența principală a roiului și este tratată în literatură ca o stea Be din cadrul său. Niciunul dintre parametrii măsurați nu contrazice apartenența la roi. Prin urmare, putem afirma cu încredere că Barlad V48 aparține roiului deschis NGC 884.
Clasa Spectrala: B3e
Luminozitate: peste 1400 ori luminozitatea Soarelui
Tip: SPBe
Stelele SPBe sunt stele fierbinți și strălucitoare care se rotesc extrem de rapid și pulsează.
Aceste stele sunt speciale deoarece combină două caracteristici remarcabile:
-
Se rotesc atât de repede, încât aruncă material în spațiu, formând un disc luminos de gaz în jurul ecuatorului lor (de aici provine denumirea „Be” – stele de tip „B” cu linii de emisie).
-
Prezintă vibrații interne, sau „cutremure stelare”, care determină fluctuații ale luminozității.
Ceea ce face stelele SPBe unice este faptul că vibrațiile lor se propagă în aceeași direcție cu rotația, asemenea unor valuri care călătoresc în jurul stelei, urmând mișcarea de rotație. Aceste pulsații pot produce variații ale luminozității de până la 0.2 magnitudini – suficient de mari pentru a fi detectate de telescoape sensibile, deși uneori variațiile sunt prea subtile pentru a fi măsurate precis.
Imaginați-vă un titirez care se învârte și, în același timp, vibrează – vibrațiile creează structuri care se mișcă pe suprafața lui în timp ce se rotește. Oamenii de știință studiază aceste variații de luminozitate pentru a înțelege structura internă a stelei, într-un mod similar cu cel în care geologii folosesc cutremurele pentru a explora interiorul Pământului.
Această combinație de rotație rapidă și pulsații face din stelele SPBe adevărate laboratoare naturale pentru înțelegerea modului în care evoluează și se comportă stelele masive.
Toate dovezile indică ferm că această stea nu face parte din NGC 884. Este o stea de prim-plan (distanța de aproximativ 2900 ani lumină), cu mișcare proprie și paralaxă incompatibile cu proprietățile roiului. Barlad V49 rămâne astfel un simplu interlop pe linia de vedere, fără nicio legătură fizică cu roiul deschis NGC 884.
-
Clasă spectrală: F
-
Luminozitate: de 28 de ori mai mare decât a Soarelui
-
Tip: Delta Scuti
Stelele de tip Delta Scuti sunt stele variabile a căror strălucire variază din cauza pulsațiilor de la suprafață.
Cu mase cuprinse între 1,5 și 2,5 ori masa Soarelui nostru, aceste stele au atins un punct critic în evoluția lor, în care forțele interne generează instabilitate. Aceasta determină întreaga lor structură să oscileze, dilatându-se și contractându-se asemenea unei inimi cu multiple bătăi suprapuse.
Ceea ce le face remarcabile este complexitatea comportamentului lor: imaginați-vă o sferă de gaz supraîncălzit în care diferite straturi pulsează cu viteze și direcții diferite. Unele părți ale stelei se pot dilata în timp ce altele se contractă, creând modele complicate de variație a luminozității. Aceste pulsații sunt rapide în raport cu standardele stelare, completând un ciclu în doar 30 de minute sau până la 8 ore.
Pentru astronomi, stelele Delta Scuti sunt veritabile laboratoare cosmice. Fiecare frecvență de pulsație dezvăluie informații despre structura internă, temperatura și compoziția stelei. Analizând aceste vibrații stelare, printr-o tehnică numită asteroseismologie – oamenii de știință pot „privi” în interiorul stelelor în moduri altfel imposibile, făcând din aceste stele variabile instrumente esențiale pentru înțelegerea evoluției stelare.
Toate indiciile susțin că Barlad V53 este un membru autentic al roiului deschis NGC 869. Paralaxa și mișcarea proprie măsurate de Gaia DR3 coincid aproape perfect cu valorile roiului, indicând aceeași distanță și aceeași deplasare în spațiu ca și celelalte stele ale acestuia.
-
Clasă spectrală: Be
-
Luminozitate: peste 800 de ori luminozitatea Soarelui
-
Tip: BE + LERI
Acestea sunt stele fierbinți și masive, care se rotesc atât de rapid încât creează un disc de gaz incandescent în jurul ecuatorului lor. Ceea ce le face speciale este faptul că luminozitatea lor variază într-un model regulat, ondulatoriu, pe măsură ce se rotesc, asemenea fasciculului unui far, care apare mai luminos sau mai slab pe măsură ce „mătură” împrejurimile.
Variațiile de luminozitate apar pe perioade cuprinse între aproximativ 7 ore și 3 zile. Imaginați-vă o stea care se rotește, având pete luminoase și întunecate pe suprafața sa. Pe măsură ce se învârte, vedem zone diferite, ceea ce determină variații regulate ale strălucirii. Uneori, aceste modele de variație își schimbă intensitatea, adăugând un alt nivel de complexitate comportamentului lor.
Aceste stele combină două fenomene: caracteristica „Be” (discul luminos de material ejectat) și comportamentul „LERI” (variații de luminozitate prin rotație), făcându-le deosebit de interesante pentru astronomii care studiază modul în care rotația rapidă influențează evoluția stelară.
Concluzie:
De acum înainte să vă gândiți că, atunci când observați Roiul Dublu din Perseu, în fiecare roi există câte o stea variabilă numită după orașul Bârlad, precum și o altă stea, tot cu numele orașului, care nu are legătură fizică cu roiul, dar care se află pe direcția noastră de observație spre roi.
Trebuie să mai precizez că, în acest moment, au fost descoperite 52 de stele variabile care poartă numele orașului Bârlad. Informații suplimentare sunt disponibile pe site-ul AAVSO, în secțiunea VSX.
În încheiere, doresc să-i mulțumesc lui Sebastián Otero de la AAVSO pentru tot sprijinul acordat până acum în procesul de clasificare și pentru sugestiile oferite în vederea îmbunătățirii raportării datelor publice, astfel încât să se asigure o acuratețe științifică mai mare.
Dumitru Ciprian Vîntdevară / tel. 0729074193
Muzeograf / Şef Secţie „Ştiinţele Universului şi ale Vieţii”
Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad