Ultima lună din an se anunţă interesantă şi o să stârnească interesul pasionaţilor de astronomie, aşa că profitaţi din plin şi ieşiţi la observaţii.
Cerul lunii decembrie este specific începutului de iarnă, anotimp ce ne oferă nopţi lungi pentru observaţii astronomice, dar în acelaşi timp condiţiile meteo vor fi în general nefavorabile pentru iubitorii cerului. Chiar dacă iarna calendaristică începe de la 1 decembrie, din punct de vedere astronomic va fi încă toamnă, cel puţin până pe 22 decembrie când va fi solstiţiul de iarnă (moment în care în emisfera nordică, noaptea va fi cea mai lungă şi ziua cea mai scurtă din an). După acestă dată putem să vorbim de iarna astronomică.
Cerul în serile de decembrie conține constelații care fac parte din mitul lui Perseu și se întind de la orizontul vestic până deasupra capului. Eroul, Perseus, se află sus pe cer, înspre est, aproape de zenit (deasupra capului). El se întinde spre Andromeda, pe care o salvează. Nu departe de ei se află constelația sub forma literei „W”, Cassiopeia. Cea mai strălucitoare stea din constealaţia Perseu este Mirfak (alpha Persei) și se poate identifica ușor ca steaua strălucitoare de sub W-ul format de stelele din Cassiopeia. A doua stea ca strălucire din Perseu se numește Algol (Ochiul dracului-după denumirea populară), o stea a cărei strălucire variază în timp, din cauza acoperirii reciproce a două stele. Locul unde se află Algol reprezintă poziția capului Meduzei, monstrul decapitat de Perseu și folosit la distrugerea monstrului marin care o amenința pe Andromeda. Monstrul este Cetus (Balena) al cărui cap se află chiar înspre sud. Două dintre stelele constelației sunt mai luminoase, aflându-se la sud-vest de Pleiade și înspre orizontul de sud-vest. Steaua aflată la SV de Pleiade este Menkar. Reprezintă nara balenei iar numele său înseamnă chiar „nara”.
Între Cassiopeia și steaua Mirfak se află „roiul dublu din Perseu”, o aglomerare de stele aflată la 7000 de ani lumină departare de Soare. Cu ochiul liber se distinge o pată difuză în acest loc, dar prin instrumentele astronomice zeci și sute de stele devin vizibile. Un alt personaj din poveste este Pegasus (Pegas), calul înaripat. Se află înspre vest și poate fi identificat ca un mare pătrat.
Planetele ce vor fi vizibile pe cerul lunii decembrie sunt: Jupiter, Venus și Marte se văd în a doua jumătate a nopții, iar seara le avem pe Uranus și Neptun. Mercur își face apariția pe cerul de seară spre sfârșitul lunii.
Începând cu luna decembrie o să avem posibilitatea să observăm cometa C/2013 US10 (Catalina), ce va atinge magnitudinea 4,7 la începutul lunii. Cometa se va putea vedea de la noi începând cu luna decembrie 2015, pe cerul de dimineață. Va străbate constelațiile Virgo, Bootes și Ursa Major, iar pe 1 ianuarie 2016 se va afla aparent foarte aproape de steaua Arcturus. Sursa: Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”.
Pe hartă este marcat traseul cometei printre constelaţii, în perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2016.
În luna decembrie avem şi cel mai activ curent de meteori: Geminide, cu maximul de activitate în noaptea de 14 spre 15 decembrie.
Un alt fenomen astronomic notabil este ocultaţia Lună – Aldebaran, din seara zilei de 23 decembrie 2015.
Alte informaţii despre fenomenele astronomice ale lunii decembrie găsiţi la pagina calendar astronomic.
Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad