În luna februarie avem posibilitatea să observăm chiar de la începutul crepuscului de seară, constelaţiile cerul de iarnă. Este perioada din an în care constelaţiile şi obiectele „deep sky” specifice anotimpului de iarnă pot fi cel mai bine observate. Februarie este cea mai scurtă lună din an şi ultima din iarna calendaristică. În această lună, constelaţia Orion se află seara sus pe cer la culminaţie. Mai jos, în partea stângă se află strălucitoarea stea Sirius. Aceasta este strălucitoare datorită faptului că emite de 23 de ori mai multă lumină decât Soarele şi este relativ aproape de noi (8,6 ani lumină).
De la latitudinile noastre, Sirius este cea mai apropiată stea care se vede cu ochiul liber. Face parte din constelația Canis Major (Câinele Mare). Privit pe hartă și pe cer, Canis Major pare un cațel care stă pe labele din spate și poartă la zgardă steaua Sirius. La stânga sus de Sirius se află o altă stea strălucitoare: Procyon, din constelația Canis Minor (Câinele Mic). Aceste două constelații reprezintă pe cei doi câini de vânătoare ai lui Orion. Comparați steaua Betelgeuse (umărul stâng al lui Orion) cu Sirius și Procyon, și veți vedea că au culori diferite. Betelgeuse este portocalie, Procyon alb-gălbuie, iar Sirius albăstruie. Spre nord-est întâlnim constelația Ursa Major (Ursa Mare), care revine pe cerul de seară. Ceea ce vedem ușor pe cer este de fapt o parte din constelație, șapte stele care poartă numele de „Carul Mare”, care în această perioadă stă cu oiștea în jos. Spre est răsare Leo (Leul) împreună cu steaua Regulus, o constelaţie a cerului de primăvară. Tot în zonă se găseşte şi constelaţia Hydra. Cea mai strălucitoare stea se numește Alphard. În limba arabă numele stelei înseamnă „cea singuratică”. Sursa: Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”.
La începutul lunii februarie pe cerul de dimineaţă o să avem posibilitatea să vedem cinci planete şi Luna prin zonă.
Imaginea de mai sus este generată de simulatorul astronomic stellarium şi ne prezintă aspectul cerului din dimineaţa zilei de 6 februarie 2016, ora 6:30. De la stânga de la dreapta (SE – S – SV ) avem următoarele corpuri cereşti: Mercur, destul de dificil de observat în crepusculul de dimineaţă. Venus cel mai strălucitor astru (după Lună, care se află foarte aproape de cele două planete, vezi imaginea de jos). Mai departe găsim pe cer Saturn, urmat de o stea roşiatică, planeta Marte. În partea dreaptă a imaginii, SV pe cer, găsim planeta Jupiter (a doua ca strălucire după Venus), cea mai mare planetă din Sistemul Solar.
Luna în dreptul planetelor Mercur şi Venus, imagine generată de simulatorul astronomic stellarium pentru dimineaţa zilei de 6 februarie 2016, ora 6:30.
Planetele pe cerul de dimineaţă în configuraţia actuală pot fi văzute până la jumătatea lunii februarie de către oricine doreşte, şi are posibilitatea să admire cerul între orele 6 – 7 dimineaţa. Recomand folosirea unui binoclu de cel puţin 7×50 sau 10×50.
Mai multe informaţii despre fenomenele astronomice ale lunii februarie găsiţi la secţiunea calendar astronomic.
Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad
